158 de ani de activitate, 700 de angajați, 500 de camioane și o singură parolă slabă. Atât a fost nevoie ca totul să se sfârșească.
Așa a intrat în faliment, în 2025, KNP Logistics, o companie britanică cu aproape un secol și jumătate de istorie. Un atac ransomware a criptat sistemele companiei, iar atacatorii au cerut o răscumpărare de 5-6 milioane de lire sterline. KNP n-a putut plăti și a urmat falimentul: 700 de oameni pe drumuri, 500 de camioane imobilizate peste noapte, o istorie de 158 de ani închisă printr-un singur punct de intrare: o parolă pe care nimeni n-a considerat-o suficient de importantă ca s-o schimbe.
Vă spun povestea asta de la început, nu ca să vă sperii, ci pentru că e cea mai bună ilustrare a unui fenomen pe care îl întâlnesc constant în discuțiile cu antreprenori din transport și logistică: „mie nu mi se poate întâmpla”.
A doua cea mai vizată industrie din Europa. Nu e (de)glumă.
În ultima perioadă documentez destul de intens tema fraudelor și a securității în transport și logistică, pentru o serie de conversații pe care le pregătim la DRIVION. Știam că furturile de marfă sunt o problemă importantă în industrie, știam despre fake carriers, fraude cu documente sau carduri de carburant și, evident, știam că atacurile cibernetice au devenit parte din realitatea oricărui business.
Și, deși lucrez de peste 20 de ani în transport și logistică și credeam că am o imagine destul de bună asupra riscurilor acestei industrii, una dintre informații chiar m-a surprins:
Transportul este al doilea cel mai vizat sector de atacuri cibernetice din Uniunea Europeană, după administrația publică.
Nu sectorul financiar. Nu IT-ul. Transportul.
Am continuat să caut și lucrurile au devenit din ce în ce mai puțin confortabile:
- 7,5% dintre cele 4.875 de incidente analizate de ENISA în Threat Landscape 2025 au vizat transportul, ceea ce plasează sectorul pe locul al doilea în UE. Aproximativ 60% dintre vectorii inițiali de compromitere sunt legați de phishing, iar ransomware-ul este considerat amenințarea cu cel mai mare impact.
- În România, în 2025, incidentele de phishing au crescut cu 70,6%, fraudele și tentativele de fraudă cu 91%, compromiterea conturilor cu 353%, iar incidentele ransomware gestionate de DNSC cu peste 153% față de anul precedent.
- În zona de cargo crime, TAPA EMEA a înregistrat 58.661 de incidente raportate în 101 țări EMEA în numai 18 luni, până la 30 iunie 2026. Pierderile cunoscute au depășit 1 miliard de euro, deși valoarea financiară era raportată pentru doar 7,8% dintre incidente.
Și m-am intors la exemplul companiei de transport care a dat faliment: cum ar fi să construiești un business o viață întreagă și să ajungi într-o asemenea situație dintr-un punct de acces pe care nimeni nu l-a considerat suficient de important?
Pentru că aici cred că apare adevărata problemă.
Nu ducem lipsă de informații. Avem specialiști care ne spun permanent să ne schimbăm parolele, să activăm MFA, să verificăm accesul în sisteme, să facem backup, să nu deschidem linkuri dubioase, să închidem conturile foștilor angajați. Probabil că am citit cu toții recomandările astea de zeci de ori.
Și tocmai pentru că le-am auzit de atât de multe ori, am început să nu le mai auzim.
Am avut chiar de curând o demonstrație foarte bună, pe propria piele.
După săptămâni în care am citit despre fraude și cybersecurity și am avut discuții cu specialiști în securitatea lanțurilor logistice, am intrat în platforma Orange pentru numărul meu de telefon. Mi-a apărut mesajul din imaginea de mai sus despre Orange Cybersecure.
Prima mea reacție?
Să dau skip.
„Nu am nevoie acum.”
Și, pentru o fracțiune de secundă, cred că undeva în spatele gândului a stat exact ideea despre care tocmai documentam un articol:
Mie nu mi se poate întâmpla.
M-a amuzat puțin situația, dar m-a și pus pe gânduri. Pentru că, dacă după două săptămâni în care citesc zilnic despre companii atacate, conturi compromise și fraude, reflexul meu poate fi tot „lasă, mă uit altădată”, probabil că problema nu este lipsa informației.
Este comportamentul nostru.
Astăzi, aproape întreaga noastră viață profesională este digitală. Spun „în cloud” în sensul larg al utilizatorului: telefon, laptop, tabletă, email, WhatsApp, Google Drive, Microsoft 365, ERP, TMS, WMS, cont bancar, CRM, platformă de transport. Facturile, contractele, clienții, parolele, documentele, conversațiile și uneori informația despre poziția exactă a unei mărfi sunt accesibile printr-un device și o identitate digitală.
Și cu toate acestea continuăm să amânăm tocmai lucrurile cele mai simple.
Folosim aceeași parolă ani întregi. Nu activăm autentificarea multifactor pentru că mai înseamnă un click. Uităm să retragem accesul unui coleg care a plecat din companie. Avem conturi comune pentru mai mulți utilizatori. Folosim pentru business adrese personale de Yahoo sau Gmail fără un minim de administrare centralizată și politici de acces. Nu verificăm periodic cine mai are acces la ce. Primim schimbarea unui IBAN sau a unei adrese de livrare pe email și uneori nu o confirmăm printr-un al doilea canal.
Nu sunt măsuri spectaculoase. Tocmai asta este problema.
Un firewall sofisticat pare cybersecurity. Să dezactivezi în aceeași zi accesul unui coleg care pleacă pare administrație.
Până când acel acces rămâne activ.
Cred că acesta este lucrul care mi-a rămas cel mai puternic după documentarea din ultimele săptămâni: cele mai periculoase vulnerabilități nu sunt întotdeauna cele despre care nu știm. Sunt, foarte des, cele despre care știm și pe care le amânăm pentru că până acum nu s-a întâmplat nimic.
Avem astăzi mai multe voci, instrumente și informații despre securitate decât am avut vreodată. Poate că următorul pas nu este să mai citim încă un ghid.
Poate este pur și simplu să luăm una dintre recomandările pe care le-am tot amânat și să o aplicăm.
Pentru că „mie nu mi se poate întâmpla” funcționează perfect.
Până în ziua în care se întâmplă.
Ce înseamnă, de fapt, toate aceste cifre
Că nu mai putem trata securitatea ca pe un subiect „pentru mai târziu” sau „pentru companiile mari”. Că un camion bine păzit fizic poate fi, în continuare, complet vulnerabil printr-un e-mail, un cont cloud sau o parolă reciclată de trei ani. Că fraudatorii nu mai au nevoie să spargă nimic, le e suficient să pară legitimi, o dată, la momentul potrivit.
Și că, mai presus de toate, tăcerea din jurul acestui subiect ne face, ca industrie, mai vulnerabili, nu mai în siguranță. Cu cât vorbim mai puțin deschis despre cum arată, concret, o fraudă sau un atac – cu atât devenim mai ușor de prezis.
De aceea am decis să deschidem acest subiect frontal, cu date, cu experți și cu poveștile reale ale celor care au trecut prin asta, în noua mini-serie Busola Podcast dedicată riscului și vulnerabilității în transport și logistică. Pentru că industria noastră contribuie prea mult la economia acestei țări – transportul rutier de marfă e primul exportator de servicii al României, cu aproape 3% contribuție la PIB – ca să mai tratăm securitatea ca pe un subiect tabu.
Urmăriți lansarea mini-seriei Busola Podcast pe canalele DRIVION.